Rubrica de lectura iti aduce Femeia sfasiata
Iubim cărţile de specialitate (psihologie, economie, neurologie, etc.) întrucât acestea ne ajută să pregătim training-uri și workshop-uri de calitate, ne ajută să ne dezvoltăm și să lărgim orizontul cunoașterii noastre. Cu toate acestea, căutăm și cărţi de beletristică scrise de autori care au lăsat prin opere lor urme adânci în literatură. Simone de Beauvoir este o figură de marcă (eseistă și scriitoare) a existenţialismului și a feminismului în Franţa și militantă a mișcării intelectuale contestatare de după al Doilea Război Mondial. Opera ei este diversă și scriitura este extraordinară. Volumul „Femeia sfâșiată” – compusă din trei proze scurte – prezintă poveștile a trei femei, fiecare aflată într-un moment de cotitură într-un moment al vieţii trecut de prima tinereţe.
Nouă mereu ne-a fost greu să înţelegem iubirile celorlalţi (vouă?), ne-a fost greu să înţelegem cum se schimbă iubirea la vârsta a doua sau a treia (asta pentru ca suntem prea tineri să o fi trăit pe pielea noastră), cum se schimbă bărbaţii in iubire și de ce femeile se sacrifică de cele mai multe ori pentru binele familiei. Iubim diferit, trăim diferit și am ales această carte tocmai pentru că promitea să ne explice tocmai aceste lucruri sau să ne ofere câteva povești. Chiar dacă sunt scrise cu câteva decenii în urmă, până la urmă iubirea nu s-a schimbat atât de mult (așa-i?).
Cea de-a treia proză prezintă povestea (sub formă de jurnal) unei femei la 40 de ani a cărei căsnicie și viaţă se schimbă după ce află că este înșelată de soţul ei, lăsându-se pradă delăsării și depresiei. Autoarea, figură a feminismului, a scris această operă pentru a permite publicului (mai cu seamă cititoarelor) să o blameze pe Monique (protagonista prozei), să critice modalitatea în care reacţionează în situaţia dată, să critice dependenţa de soţ și puterea de a accepta condiţiile unui trio soţ –amantă – soţie total nefericit. Dar cititoarele (în anul 1967 când a apărut la Paris) au răspuns contrar așteptărilor autoarei, majoritatea regăsindu-se în povesteai ei. Astfel, mai degrabă, au înţeles-o pe Monique fără să o critice, compătimească sau să o blameze.
Este foarte ușor să judecăm modalitatea unei persoane de a gestiona o situaţie de criză atunci când suntem doar observatori. Este foarte ușor să blamăm, să criticăm sau să dăm sfaturi. Iubirea trebuie ascultată și când considerăm că am înţeles, considerăm că trebuie să ne mai gândim, să mai analizăm, să mai cercetăm. De asemenea, aflaţi poate într-o situaţie de criză nu gândiţi că o să fiţi automat judecaţi, s-ar putea să fiţi surprinși cât de multe persoane se află în situaţii similare cu cea pe care o trăiţi. Vă recomandăm această carte pentru că veţi găsi povești ce pot fi întâlnite și în 2020. Vă vor încerca emoţii de tot felul, dar cred că și astfel putem recunoaște o carte bună.
Emoţii și cărţi, sfârșit de lună IUNIE.
